Ziua în care pentru prima dată am reprezentat un client în calitate de avocat

Prin intermediul acestui articol îmi doresc să-ți transmit ție, cititorule, sentimentele și emoțiile pe care le-am trăit astăzi în calitate de avocat.

Mai întâi vreau să-ti povestesc despre relația mea cu această profesie extraordinară, pe care sunt profund recunoscător că am ales să o practic.

În perioada în care am decis să urmez cursurile facultății de drept, îți mărturisesc cu sinceritate că profesia de avocat nu ocupa un loc fruntaș pe lista opțiunilor mele. Însă, cu trecerea timpului și cu aprofundarea din ce în ce mai mult în diferite ramuri ale dreptului, am realizat faptul că între mine și această profesie există o puternică compatibilitate.

În considerarea acestei realizări, în timpul ultimului an de facultate am dat curs acestei dorințe și încă din primele clipe am știut că voi fi un avocat special, un avocat în care oamenii să poatăavea încredere, un avocat care să lase urme în viețile celor pe care îi reprezintă, nu doar rezultate în dosare.

În prezent mă aflu pe drum către avocatul pe care l-am vizualizat la acel moment. Este un un drum lung și sunt conștient că mai am de învățat. Totuși, în fiecare zi fac un pas înainte, iar cu fiecare pas crește dragostea mea față de această profesie.

Pasul pe care l-am facut astăzi, 8 iulie 2026 , este unic pe acest drum, și-l voi păstra în suflet toată viața. Îl voi ține minte eu, îl vor tine minte persoanele dragi mie și, mai ales, îl va ține minte studentul din anul al-IV-lea care, într-o zi a avut curajul să creadă în visul său. 

Probabil te întrebi ce poate face ca această zi să fie atât de specială.

Astăzi, pentru prima dată în cariera mea de avocat, m-am prezentat în fața unei instanțe de judecată, am purtat roba cu mândrie și am pledat ca un adevărat avocat.

Iți mărturisesc faptul că din momentul în care am îmbracat roba pe mine am fost cuprins de un val de emoții pe care nu l-am mai simțit niciodata și pe care nu cred că îl voi mai putea resimți vreodată. În decursul secundelor am trecut de la anxietate la extaz, de la teamă la încredere. Este incredibil cât de multe lucruri poți simți aflându-te într-o ipostază atât de importantă pentru tine.

Deși venisem pregătit pentru a-mi susține pledoaria, profesia de avocat, consacrată ca a avea un caracter profund dinamic, și-a dorit ca această experiență să fie un adevărat test cu privire la o abilitate pe care orice avocat ar trebui să o posede, mai precis, capacitatea de a te adapta imprevizibilului.

Exact, tot scenariul pe care eu l-am conceput și pregătit de acasă s-a sfărâmat în momentul în care am pășit în sala de judecată ,și în consecință a luat naștere un altul, al cărui contur avea să se realizeze din mers, astăzi, în sala de judecată.

Prin urmare, această experiență a constat într-un test cu privire la abilitatea mea de avocat, de a mă adapta imprevizibilului, și de a lua decizii corecte într-o perioadă limitată de timp. Astfel, găsindu-mă pus în fața faptului împlinit, cu emoții și cu frica eșecului în gând, mi-am luat inima în dinți și m-am prezentat în fața instanței de parcă scenariul pregătit de acasă ar fi inclus și această ipoteză imprevizibilă.

Sincer îți spun, după finalizarea pledoariei nici nu pot descrie în cuvinte eliberarea pe care am simțit-o, am fost lovit de un val profund de fericire combinată cu mândrie pe care îmi doresc ca și tu, măcar odată în viață să ai ocazia să îl simți.Este un moment cu adevărat special atunci când muncești extraordinar de mult pentru un lucru și într-un final acesta devine realitate. 

Sunt nespus de fericit de modul în care a decurs acest termen de judecată și mă bucur că nu am avut ocazia de a pleda un discurs pregătit în prealabil, ci unul conceput pe băncile sălii de judecată, o lecție pe care nu o voi uita niciodată.

Vreau să închei prin a-ți spune că și în momentul redactării acestui articol, retrăind clipele petrecute între pereții Judecătoriei Roșiori de Vede sufletul meu zâmbește, iar avocatul din mine sărbătorește primul său pas în fața instanței, și este foarte mândru de studentul care a avut curajul să creadă că într-o zi va ajunge aici.